Marea afacere care riscă să distrugă România în ”teroarea sanitară”

380

COVID-19 a născut o nouă specie de conducător, rezultată din încrucișarea politicienilor cu mogulii sănătății. Acești lideri ne golesc bugetul cumpărând RMN-uri de la prieteni, așa cum cumpărau beculețe de Crăciun.

Cei șase oameni care spală mașinile la Ambulanța București și riscă infectarea cu COVID-19, noroc cu costumele venite în ultima vreme, câștigă 2.100 de lei pe lună. În același timp, primarul Dan Tudorache a cumpărat primele 300 de holtere EKG care, împreună cu telefoanele și cu o misterioasă ”amenajare”, au costat 8.750.000 de lei.

Banii au fost plătiți firmei unui fost consilier PSD, coleg de partid cu primarul.

E doar începutul. Folosind pandemia COVID-19, Primăria Sectorului 1 va mai cumpăra încă 2.700 de holtere EKG, o investiție pe care un cardiolog cu experiență de două decenii a clasat-o simplu: ”Greu de crezut că există 3.000 de holtere în toate spitalele publice din România!”.

Ieri plăteau concerte, astăzi cumpără Computere Tomograf

E doar începutul. Dacă până acum primarii se întreceau în petreceri propagandistice, derulate în piețe și parcuri, acum ei se duelează în RMN-uri și CT-uri. Gabriela Firea a luat vreo trei aparate, Tudorache a cumpărat și el două, dintr-un set de patru, ”ca să fie”. Numai că, intrați pe teritoriul achizițiilor medicale, descoperi cum costurile sunt de 100 de ori mai mari decât luminile de Crăciun. Iar efectul asupra sănătății publice se anunță infim, pentru că industria pharma produce echipamente scumpe, nu mai e vorba de beculețe. Cultul voodoo al achizițiilor medicale Aparatele medicale sofisticate și care integrează cunoaștere științifică pot fi utilizate doar de către specialiști bine școliți și în interiorul unor proceduri și sisteme organizate, nu în clinici paramedicale conduse de foști primari de comună.

Dacă societatea, oamenii decenți din politică și magistrații nu pun stop acestor cheltuieli și șpăgi, operațiunea ce a început să se deruleze va distruge România pe termen lung.
Resursele noastre comune sunt la discreția unor lideri iraționali. Sub pretextul COVID-19 asistăm la achiziții voodoo, care n-au legătură nici cu binele public, nici cu politicile de sănătate, nici cu eficiența, ci doar cu niște intenții, probabil că și necinste, însă, înainte de orice, guvernate de incompetență.

Citește și: Sfaturile primarului Dan Tudorache către cei ce revin la serviciu: regulament, dezinsecție, termoscanner

Te poți opune ”dotării spitalelor?” Populismul rezultat din pandemia COVID-19 este greu de combătut tocmai pentru că sună bine. Te poți opune ”dotării spitalelor” și ”protejării vieții oamenilor”? Acestea sunt sloganuri derulate prin influenceri caritabili precum Andreea Marin și propagate zi de zi prin televiziuni puternice, de la Antena 3 la Digi 24, recompensate cu publicitate. Te poți opune? Da. Pentru că, dacă nu ne opunem, înainte de a muri de COVID-19 vom muri pentru că banii comuni sunt în mâna unui tip nou de monstru public.

Părem gata să renunțăm la idealul individului care se opune abuzului statului, de vreme ce conformarea și ”adeziunea la instituţiile de guvernare” devin condiții ale calificării drept bun cetățean.

”Se produce un soi de civism superlativ în care obligaţiile impuse sunt prezentate drept probe de altruism şi cetăţeanul nu mai are un drept la sănătate (health safety), ci devine juridic obligat la sănătate (biosecurity)” Giorgiu Agamben

Din politicieni încrucișați cu specialiștii sănătății s-a născut mitul Salvatorului

Într-o lungă decădere a democrației, i-am înlocuit întâi pe politicieni cu ”executivi”, cu oameni ”harnici și pricepuți”, așa cum se prezintă candidații la posturile din administrația locală sau centrală. Iar acum, ”teroarea sanitară” produce nivelul următor de creaturi intangibile.

Pandemia a făcut ca politicienii ”executivi” să se altoiască cu mogulii sănătății și ce a rezultat a fost o nouă mitologie: cea a Salvatorilor. Politicienii au lângă ei ”specialiști incontestabili”, așa cum Firea l-a luat partener pe Streinu-Cercel, iar Orban, pe Raed Arafat.
Dacă pe politicieni îi poți controla zi de zi, prin pârghiile democratice, prin critici și prin forța opiniei publice și a societății civile, și-i poți schimba prin alegeri, pe ”executivi” abia îi vezi la față, iar pe Salvatori nu poți decât să-i aplauzi.

Când îl critici pe Arafat ți se spune că vrei să zdruncini statul

În doar două luni, ne-am trezit în situația de a fi numiți nebuni periculoși dacă avem altă opinie decât Salvatorii. Orice critică la adresa Lor sau expunerea unor abuzuri care în tradiția democratică ar conduce la excluderea făptașilor din viața publică, nu-i mișcă pe conducători. Ei spun, precum face Raed Arafat ori de câte ori apar dezvăluiri despre el, că vrei să distrugi sănătatea publică prin afectarea disciplinei sociale.

Ideologia care îi leagă pe acești oameni e milităria, ”ordinul se execută nu se discută”. Odată cu pandemia COVID-19, ei conduc orașe întregi și popoare transformate într-un cazarmament uman, sudat nu prin loialitate, ci prin angoasa dispariției fizice.

Salvatorii pot să facă orice trăsnaie, chiar dacă valorează miliarde în bani și decenii în suferința milioanelor de români.

E doar începutul. Ce cumpără primăriile e nimic față de ce va cumpăra Guvernul. Propaganda ”sănătății” va continua, sutele și sutele de milioane de euro se vor încolona și vor merge nu ca să umple o nevoie confirmată și indiscutabilă de serviciu medical, ci egourile și obligațiile Salvatorilor.

Sistemul sanitar din România este subfinanțat, însă finanțarea nu se poate face la discreția câtorva oameni. Așa cum, citându-l pe același Giorgiu Agamben, societatea nu se poate conduce printr-un task-force. Dacă vom ridica vocea, ni se va flutura valul doi al COVID-19, valul trei sau, de ce nu, posibilitatea unui nou germene pentru care trebuie să fim mereu pregătiți cu 3.000 de holtere, aruncate într-un depozit. COVID-19 e un virus real, iar pericolul său nu e cu nimic inventat.

Dar oamenii care spală ambulanțele cu furtunul nu trebuie salvați, ci încurajați să se autoguverneze. Iar faptul că această idee a ajuns să sune ridicol spune ceva despre pericolul în care ne aflăm.